A fost o datã sau de douã ori un cãţel chel care cânta punk dupã blocuri de hârtie ingãlbenitã de vremea apusã. Acest cãţel chel, era un punker înrãit cu pierce-uri în bot şi în urechi care se credea avion. Într-o zi cu soare verde a vãzut o lamã pe jos şi a crezut cã a dat norocul peste el cand defapt s-au auzit nişte scãri venind de jos... Cãţelu` s-a speriat şi a fugit într-o altã lume, plinã de radiere cu gâlme metalice. Dupã un timp, s-a obişnuit cu radierele şi a inceput sã concerteze
acolo farã nici o greaţã !
În final, soarele a apus, cainele s-a dus, iar eu am apus în nespus !
acolo farã nici o greaţã !
În final, soarele a apus, cainele s-a dus, iar eu am apus în nespus !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu